Bărbaţii fac treburile murdare, femeile pe cele şi mai murdare

M-am uitat pe hartă să văd unde dracu' sunt Munții Ozark. În inima Americii. Un platou întins, la altitudine medie, pădure cât vezi cu ochii, drumuri desfundate, umezeală, priviri piezișe. Din loc în loc, aruncate pe dealuri, ferme singuratice și misterioase. E la mama naibii locul! Când vine anotimpul ploilor, umezeala trece dincolo de ecranul mare al cinematografului. Iar privirile oamenilor cad grele peste lumea dinprejur. Winter’s Bone nu e un film trist.
E o poveste care la sfârșit mi-a rezolvat mie și poate altor câtorva o nelămurire privind caracterul. Pentru că e o singură problemă la mijloc , una de caracter. Și cum munții aștia, Ozark, sunt la dracu’n praznic, nu cred că poți să pricepi povestea fără să știi cum stă treaba prin părțile locului. În centrul Americii, în Arkansas și Missouri, se spun istorii vechi și întunecate, cântate într-un dialect unic, ceea ce-i face pe oameni să se simtă un alt popor, cu alte reguli de conviețuire și alte repere ale moralității. Și cu legături de sânge mai puternice decât ne putem imagina noi, orășenii. Sângele muntenilor acelora din film chiar curge și chiar e adevărat!
Ce faci când ai 17 ani, doi frați, o mama nebună și-un tată dispărut după ce fusese eliberat din pușcărie pe cauțiune și apare un portărel, că trebuie sa-ți ia casa? Ce faci când te cheamă Ree și ești o adolescentă și tot ce ai în cap e să-ți păstrezi familia? Ce faci când singura șansă e să-l găsești pe tată, viu sau mort, ca să nu ajungi pe drumuri?
Ree Dolly alege să-și pună fesul în cap, o geacă groasă pe deasupra și să își caute părintele, obscur fabricant și dealar de droguri montane. Drumurile ei între fermele izolate pe dealuri, într-o comunitate ermetică și violentă, săracă și mizeră, întrebările și răspunsurile din privirile celorlalți, o aruncă într-o lume în care nu va reuși decât într-un singur fel. Înlocuind frica de moarte cu frica de fără ai ei. Curajul nebun de a se lăsa bătută, aproape omorâtă, de a pune întrebările care acolo nu se pun niciodată, de a cere ce crede că e al ei, m-a făcut să mă uit la mine și la cei din jur.
Winter’s Bone e o poveste despre ce face fiecare dintre noi pentru a-și apăra oamenii pe care-i iubește și de care e legat dincolo de logică și de reguli, despre ce facem sau suntem gata să facem pentru ceva ce simțim și în care credem.
Ree Dolly umbă după un tată mort ca să-și țină în viață familia și marea luptă a filmului e cea cu femeile celorlalte familii, care la rândul lor vor să-și apere clanul. Pentru ca tot acestea să-i întindă nu doar o mână de ajutor, și la propriu două mâini, ale tatălui, ca să poată păstra casa și speranța. Asta e de fapt Winter’s Bone, o poveste despre speranță, într-o lume în care când bărbații fac treburile murdare, femeile le fac pe cele și mai murdare. Chestiune de caracter, până la capăt!